Lupul moralist

Cum se face ca ,aproape intotdeauna, despre moralitate si bunatate vorbesc exact aceia carora aceste doua atribute le lipsesc? In vorbe si statusuri despre cum e bine, frumos si moral, despre umanitate ..sunt toti experti si isi dau cu parerea despre ce e bine si ce nu. Dar in practica nu pun niciodata teoriile in care (nu) cred... Ipocrizia asta ne omoara; omenia pe care o predicam altora dar care noua ne lipseste Mai credem in frumusetea sufletelor oamenilor? Mai credem probabil, pentru ca am cunsocut si interactionat cu oameni care dispun de astfel de suflete. Dar am avut de-a face si mai des cu oameni care traiesc ca niste vampiri, cu sange dulce, cu bunatatea celorlalti, cu oameni care asemeni dementorilor supravietuiesc furand suflete... Cu oameni lipsiti de suflet care cauta in altii ceea ce le-ar putea construi lor unul. Oamneii cauta sa raneasca pe cei pe care ii gasesc deasupra lor intr-un aspect sau altul...poate fi o strategie de aparare. Sau poate fi rautatea nativa intretinuta, educata. Prostia e izvorul rautatilor;ele duc mai departe un lung sir de atribute nefericite... Vin sa dea cu piatra, intotdeauna cei care se simt vinovati. Cum vine asta? Probabil teama vinovatiei ii face sa ucida nevinovatul care l-ar putea pune la pamant.. Nu se intelege niciodata destul de clar tendinta asta a lupului moralizator care face tt ce predica altora sa nu faca... E ca o oglinda pusa in fata lor; vorbesc altora despre ei aducandu-se de fapt pe sine in discutiw... mascat. Arhetipuri...