Desperado

     WOW !!! Astăzi (07.04.2014), am primit invitaţia, dreptul şi onoarea de a fi colaboratorul acestui mic colţ din Universul online. Nu mă voi apuca acum să vorbesc cât de GIGA-biciclist, SUPER-blogger, EXTRA-jurnalist, MEGA-colecţionar, turist MULTILATERAL dezvoltat, TETRA-sexy şi mai ales modest sunt eu, asta o ştie deja întreaga Cale Lactee şi încă vreo două, trei sau chiar patru galaxii învecinate !!!

     Doresc să vorbesc despre ţara mea România, acolo unde valoarea, cultura şi educaţia au fost învăluite de indiferenţă, josnicie şi non-valoare. Am acceptat colaborarea cu acest blog atunci când colega mea de la redacţia FemeiaStie.ro, Ana mi-a cerut acest lucru.

      Bineînţeles că la baza acceptării mele au stat un cumul de factori şi fiindcă vă văd pe toţi plini de curiozitate pot să vă spun şi dumneavoastră care au fost principalii factori ce au determinat această decizie a mea: 

- Jovialitatea şi tinereţea Anei

- Cele 3 distincţii de "Redactorul Anului" de la FemeiaStie.ro;

- Sutele de articole cu zeci de mii de accesări;

- Talentul ei actoricesc (absolventă a Facultăţii de Teatru);

- Verticalitatea ei incompatibilă cu România;

- Faptul că este din acelaşi judeţ (Prahova), cu mine;

- Feminitatea pe care o degajă;

- Naturaleţea zâmbetului ei necondiţionat;

- Lejeritatea cu care refuză degradarea morală;

- Încăpăţânarea cu care îşi urmează aspiraţiile;

     Aşa cum singuri v-aţi dat seama, aş putea cu uşurinţă să vă vorbesc încă vreo câţiva GB despre Ana, însă această postare nu-şi propune acest lucru, ci aş vrea să vorbim despre ce faci atunci când "NU contează ce şti ci pe cine şti!". Să vă dau un exemplu concret: ai terminat o facultate, eşti din provincie şi stai în Bucureşti. De doi ani cauţi să te angajezi, toţi cunoscuţii îţi fac promisiuni şi propuneri, chiar dacă ei ştiu ce anume ai absolvit toţi îţi propun cu totul şi cu totul altceva, parale total cu năzuinţele şi aspiraţiile tale. Cum ar fi să pui un psiholog să fie sunetist la un club de noapte, sau un economist casier la cinema, cum v-ar suna un informatician să fie tranşator la un abator !?!? Oricât şi-ar dori un absolvent de facultate să lucreze, nu va putea fiindcă trebuie mai întâi să te dezbraci, să te bălăcăreşti un pic, să laşi naibii principiile şi verticalitatea cu care părinţii tăi te-au obişnuit şi să treci odată la mătură, sau la "pagina 5", sau pe centură. 

    Când cutia poştală se umple cu factura de apă, cea de electricitate, cea de gaze, cea de telefon (sau telefoane după caz), când propietarul îţi ciocăne la uşă că mâine este plata chiriei, ajungi ca Antonio Banderas, jucând fără vrerea ta în "Desperado", doar fiindcă România s-a integrat în Europa dar mentalitatea românilor a rămas undeva în triburile din jungla africană. Aşa că va fi o adevărată onoare pentru mine să scriu aici în "lumea Anei" şi împreună cu "Ana şi restul lumii" să încercăm să realizăm un colţişor de NORMALITATE, mai exact ultimul bastion al bunului simţ. De aceea vreau să vă asigur că veţi mai avea oportunitatea să lecturaţi postări purtând semnătura Robert Codescu în cadrul acestui blog. Ca peste tot în Univers, începutul este cel mai greu, dar acesta fiind acum făcut nădăjduim că va veni partea cea mai uşoară şi simplă pentru noi toţi !!!